[[Squeaky floor]] My RooM

Se ridica din pat,apropiindu'se de ferestra.Privi reflectia in geam spre ceasul care arata miezul noptii.Deschise fereastra apoi isi ridica o mana in aer,apropiind'o de gura,dorind sa se muste fiindu'i prea foame.Se opri brusc.
"Ce fac?"

Se plimba linistita pe aleile din jurul cladirii, priviind plictisita cerul

Se freca la ochi,sarind pe pervazul ferestrei.Ii era atat de foame incat putea manca orice..Orice avea sange!

Incerca sa se calmeze, cand auzi un zgomot. Devenea paranoica? Continua sa paseasca pe alei, plimbandu-si privirea de la peretii cladirii pana la strada.

Stau lipita de tavan in modul invizibil privind tipul cu ochi mei rosi.
Stralucirea lor se vedeau oricum dar nu conta atat de mult roseata lor nechibzuita...
Stranut si imi pun rapid mana la gura .

Vantul se juca cu suvitele lui , facandu'le sa pluteasca in toate directiile.La un moment dat tresari,intorcandu'si privirea in locul de unde venise sunetul.
-Nu te mai ascunde!replica cu vocea lui groasa,vazand ochii rosii in intunericul suprem al incaperii.

-Huh, gata, am auzit ceva! zise bruneta ca petru sine, sariind pe o creanga a copacului, priviind ferestrele

-oh...ok.
Cobor si vin catre el prin spate .
-Imi cer scuze ca te-am deranjat .

Isi relua locul linistit,sprijinindu'si spatele de tocul de la fereastrra.
-Nu m'ai deranjat!

-Auu auchh! facu bruneta, cazand pe o alta creanga, loviindu-si mana tare de trunchiul copacului, aproape de fereastra tipului

Aud sunetul si deschid geamul sarind...
-Huh!...Esti bine?

Ramase neclintit,privind in fata.Isi reintoarse privirea spre tipa si noua persoana din copac.

-Uh da, as fi fost mai bine daca n-as avea stangacia unui om simplu...

O privesc pe bruneta si incerc sa o ajut.
Aveam privirea ingrijorata si o ajut sa se ridice.

-Uhmh, multumesc, eu sunt Caroline... Sunt bine!

Le privea pe cele doua,apoi sari langa ele.
-Sunteti bine?

-Da, de ce nu am fi? intreba bruneta, punandu-se in fund, miscandu-si usor glezna

-Sigur?intreba din nou,copiindu'i pozitia brunetei.

-Da, raspunse nesigura ea, strangand din pumni de la durere

O privesc pe tipa cum reactioneaza ... si ma ingrijorez.
-Nu cred ca esti ok.

-Mai bine spui adevarul,poate fi prea tarziu dupa aceea,o incuraja tanarul.

Ii privesc pentru o clipa si imi musc buza .
-Huh...

-Heh, lasa, asta ne deosebeste de oameni, nu?intreba ea, zambiind incurajator, si se ridica.

-Mda... e bine ca esti ok, spun eu intorcandu-ma cu spatele la ei .Eu plec... spun eu privind in jos.